Am stat de vorbă cu un tată şi un fiu - ambii specializaţi în informatică - despre relaţia copilului cu computerul, despre ce e indicat, pentru copiii de diferite vîrste, să înveţe pe calculator, şi despre posibilitatea ca preocupările acestora în domeniu, cu precădere jocurile şi Internetul, să devină nocive. Tatăl ne-a vorbit din experienţa sa de profesor, fiul, din experienţă proprie .

Tatăl: Mircea Bărbulescu , profesor la "INFORM-Centru de management şi informatică SRL". Diferenţa dintre adult şi copil, la ora actuală, este, în primul rînd, de acuitate şi libertate de exerciţiu. Copilul are mai mult curaj de a greşi decît adultul, care este mai timorat, fiind deja adîncit într-un sistem de reguli. Copilul este eliberat de aşa ceva, el îndrăzneşte, lucrează, greşeşte, de multe ori. Lucrînd mult şi cu străduinţă, reuşeşte, mai repede decît un adult, să înveţe. Copilul rămîne la un nivel destul de superficial, dar acoperă o arie mai largă de cunoştinţe.Vede mai puţin finalitatea, cît un mod plăcut de a-şi petrece timpul. El nu poate fi învăţat, în primii ani, doar o anumită aplicaţie, pentru că se plictiseşte. Ce învaţă copiii, pe etape . Copilul se poate apropia de computer de la vîrste foarte fragede. În ziua de azi, un copil de 3-4 ani, care stă pe calculator, nu mai este o raritate. La aceste vîrste se urmăreşte să simtă în calculator ceva plăcut, cum e o prăjitură sau o jucărie frumoasă, şi nu ceva instructiv. În momentul în care intră la şcoală, şi are 6-7 ani, deja poate învăţa ABC-ul funcţionării calculatorului: el îşi transpune o parte din logica maşinii - exactitate, rigurozitate - asupra sa. Învaţă din modul în care funcţionează calculatorul şi începe să aibă un numitor comun cu acesta. Prin clasa a III-a, pe la 8-9 ani, poate să-l studieze mai serios: să-i înveţe principiile de funcţionare, programele, cum să devină un mic operator al acestu