"Lucru cu adevărat surprinzător (...) este de a vedea milioane şi milioane de oameni aserviţi şi supuşi, cu capul aplecat sub un jug nemilos, nu pentru că sînt obligaţi de o forţă majoră, ci pentru că sînt fascinaţi şi vrăjiţi de un singur om, de care nu au mare teamă şi nici nu este iubit, ci este contrar tuturor, inuman şi crud."

"Discours de la servitude volontaire" (1574) - La Boétie

Serenela Ghiţeanu: V-aţi exprimat în mai multe ocazii că nu sînteţi de acord cu "primatul esteticului" în detrimentul eticului şi că opera nu salvează viaţa unui scriitor şi nici viaţa nu poate să scuze opera. Un scriitor este o unitate în diversitate, dar într-o coerenţă ontologică. Ce ar însemna să ne gîndim la poezia lui Rimbaud dar să excludem ideea că după ce a scris "Illuminations" şi s-a despărţit de Verlaine, la 20 de ani, a părăsit poezia şi Franţa pentru a face comerţ cu arme în Abisinia? Cum s-ar putea citi cărţile lui Orwell dacă nu am şti că a luptat în Războiul din Spania, dar tot acolo a cunoscut şi înţeles rădăcinile malefice ale dezumanizării şi alienării totalitarismului comunist, transpuse în romanul "1984"? Exemplele pot fi continuate. Arta nu poate fi morală sau imorală, - arta nu se realizează cu bune intenţii - dar nu este posibil să facem abstracţie de raportul dintre creator şi creaţie. "Primatul esteticului" nu este altceva decît o strategie prin care se încearcă în mod ipocrit ascunderea compromisurilor pe care le-au făcut unii scriitori cu Puterea dinainte şi după '90. Deci! Să începem cu... începutul, adică cu "autorul" şi apoi să trecem la "operă". Vă propun un dialog care nu are un plan stabilit a priori dar care, sper, se va structura pe măsură ce vom înainta în discuţia noastră...Sînteţi un scriitor cunoscut şi afirmat: romancier, scenarist, eseist, dramaturg, publicist, fotograf... Aţi avut succes în România şi în Franţ