Primul efect al pătrunderii ignoranţilor în aria de pregătire a ediţiei, a fost, după cum am arătat în articolul anterior, anularea structurii stabilite în primul proiect. Al doilea efect a fost introducerea unor ageamisme, contrare, de bună seamă, rigorilor textologice şi, bineînţeles, contrare normelor de transcriere a textelor şi variantelor tipărite în volumul întâi (pp. 10-23), norme nu numai hoţite, dar şi, mai mult sau mai puţin, "acceptate", bineînţeles că pe nepricepute (cf. vol. II, p. XV). Ageamismele sau gogomăniile introduse au avut marea calitate din totdeauna a tuturor ageamismelor şi gogomăniilor: i-au încurajat pe mai toţi - nu pe toţi ! - cei ce s-au ocupat de îngrijirea celorlalte volume să-şi lase propriile inepţii să zburde-n voia lor şi aşa cum li s-a cântat, lăutăreşte, după ureche, ca să le fie zburda mai originală. Voi da, la timpul potrivit, exemplele cele mai ilustrative culese din aceste zburde pseudo-filologice. Deocamdată mă opresc la volumul al doilea, din care s-a declanşat avalanşa ageamismelor asupra celorlalte volume apărute.
Partea a doua din noua Notă asupra ediţiei a fost să fie rezervată de autoarea ei problemelor lingvistice, mai bine zis modificării normelor textologice stabilite pentru întreaga ediţie, apărute în volumul întâi (pp. 10-23), cărora, după cum am menţionat, li se recunoaşte, dar cu o anume superioară indulgenţă, calitatea de a da "oarecare unitate textelor" (cf. vol. II, p. XV) şi variantelor (adaug eu). însă introducerea unor pseudo-norme de transcriere a textelor, de selectare şi de reproducere absurdă a variantelor, a dus, prin consecinţă logică, tocmai la anularea calităţii citate şi la, implicit, anularea normelor care asigurau acea calitate, deci, pe scurt, la harababură, climatul adecvat manifestărilor imposturii prin amŕtorii ei.
Această parte a doua din noua Notă asupra edi
