Ion Barbu este un artist născut din spuma gazetăriei. Un artist al reacţiei imediate, dar şi al reveriei, care comunică nu numai prin desen, ci şi prin cuvinte, imagini fotografice şi cinematografice, muzică etc. Colaboratorul său cel mai apropiat este computerul, cu ajutorul căruia combină şi armonizează cele mai diferite mijloace de exprimare.

Miile de caricaturi ale sale, din ziarul Ziua şi din numeroase alte periodice, din spectaculoasele albume publicate de-a lungul anilor şi din expoziţii constituie o istorie în imagini a României din ultimii cincisprezece ani. O istorie nefardată şi totuşi nu realistă, ci suprarealistă. Ion Barbu are multă imaginaţie fără a fi un fantezist. El îşi foloseşte imaginaţia pentru a prospecta realitatea, pentru a-i divulga, prin tehnica reducerii la absurd, tendinţele secrete şi, uneori, inavuabile.

În ultima vreme, artistul s-a angajat în realizarea unor CD-uri din categoria nemaivăzut şi nemaiîntâlnit. Este vorba de succesiuni de fotograme, însoţite de text şi muzică, care îl proiectează pe spectatorul din faţa monitorului într-un spaţiu fantasmatic, în care recunoaşte totuşi, cu uimire, viaţa de fiecare zi din România.

Unul dintre aceste CD-uri prezintă micul oraş Petrila, în care locuieşte Ion Barbu, şi în care a fost cândva vagonetar în mină proscrisul Ion D. Sîrbu, ca pe o localitate literar-artistică, în registru funambulesc. Citate bine alese din opera marelui şi nedreptăţitului scriitor au fost plasate de grafician pe frontispiciile unor clădiri, pe garduri şi mai ales pe acele panouri de pe trotuare pe care, în timpul comunismului, erau înscrise îndemnuri la "întrecerea socialistă" sau "angajamente de depăşire a planului" luate de diverse "colective de oameni ai muncii". Contrazicând aşteptările privitorului, obişnuit cu altfel de inscripţii în spaţiul public, interpretând şi