Ornea a fost un devotat al patrimoniului nostru literar într-un mod aparte. Deschis spre cultura scrisă în general (deci cu un orizont mai cuprinzător decât literatura), Z. Ornea, oricât de meticulos şi de atent la detaliile unui text, nu este doar un filolog tradiţional. A practicat o sagace critică a ideilor, cum ar spune Adrian Marino. Ideolog preocupat de curentele culturale (junimism, sămănătorism, poporanism), de Maiorescu, Gherea şi Stere, istoric literar de prestigiu, dintr-o categorie de elită unde îi avem pe Paul Cornea, Al. Săndulescu, Ion Bălu, Mircea Zaciu, Dan Mănucă şi alţi câţiva, nu mulţi, Z. Ornea a fost şi altceva decât un exeget al literaturii. A făcut pentru literatură ceea ce nu poate face criticul sau istoricul literar din foişorul său de cercetător şi hermeneut. A fost un editor profesionist, cu o experienţă de zeci de ani, nu un lector obişnuit, adică doar funcţionarul unei instituţii culturale - şi aceasta fiind, fără îndoială, o profesiune nobilă. Z. Ornea a construit programe editoriale, a avut iniţiative de editare, a îngrijit texte de la faza de manuscris sau primă ediţie până la o altă apariţie, cu tot aparatul critic necesar (prefaţă, note etc.), a sprijinit reeditările clasicilor într-un mod sistematic şi înţelept. Această muncă de editor al clasicilor, de iniţiator de colecţii de istorie literară, nu va fi niciodată îndeajuns de apreciată şi nici suficient de bine pusă în evidenţă. Din această postură şi cu enorma experienţă pe care o avea în domeniul editării, Z. Ornea a putut să-şi exprime opiniile şi despre munca altora. A şi făcut-o ca un expert foarte necesar, într-un domeniu de foarte strictă şi delicată specialitate.

Cronica ediţiilor din "România literară" ne-a obişnuit cu seriozitatea, temeinicia şi consecvenţa analizelor întreprinse de Z. Ornea, timp de aproape două decenii, din septembrie 1983 până la fin