1. Pentru că, în mod real, nu poate exista un muzeu de artă contemporană. Muzeul este o instituţie de conservare, ea însăşi olecuţă conservatoare, cu structuri stabile şi cu un patrimoniu istoricizat, în vreme ce arta contemporană este un fenomen diversificat, în plină dinamică, altfel spus, instabil, în proiectul căruia intră mai degrabă revolta faţă de mesajul care şi-a identificat limbajul decît nostalgia galantarului şi aspiraţia către tihna vitrinei. În mod real, arta contemporană poate constitui materie primă pentru un centru, un institut, în fine, o instituţie de cercetare a formelor proteice, a marilor responsabilităţi asumate cu elanuri juvenile şi, evident, a fascinaţiei pentru domeniile pe care le ataci frontal, dar în care nu ai o competenţă certă.

2. Pentru că Muzeul... s-a făcut la comandă politică şi din nevoi propagandistice, fără a se lua în calcul un mediu artistic real şi configuraţia specifică a spaţiului de referinţă, aşa cum derivă el, în principiu, din calificativul naţional. Cu o conducere numită discreţionar, de unde şi comportamentul ei discreţionar, fecundarea s-a făcut in vitro, iar naşterea, grăbită de scadenţele calendarului politic, prezintă toate datele unui avort asistat.

3. Pentru că directorii Muzeului..., Mihai Oroveanu şi Ruxandra Balaci, sunt incompatibili pentru un proiect comun. Deşi Oroveanu cunoaşte în detaliu arta contemporană românească, tocmai ofensiva detaliului i-a obturat accesul la ansamblu şi a provocat grave rătăciri ale criteriilor în delicata campanie de achiziţii, în vreme ce Ruxandra Balaci, care nu cunoaşte deloc arta contemporană românească, s-a rătăcit dramatic într-un fel de esperanto al limbajelor artistice şi a invalidat, ipso facto, opţiunile lui Oroveanu.

4. Pentru că nu se ştie, şi nici măcar nu sunt semne vizibile că s-ar fi întreprins cercetări, oricît de palide,