Până nu e şi fudul

Prostul nu e prost destul!

(Zicală populară)

În afară de rolul de sabotor şi de autor al unui rapt intelectual de imensă proporţie - cum voi arăta în cele ce urmează - Mircea Deac n-a jucat absolut nici un rol în iniţierea, organizarea şi realizarea marei retrospective }uculescu, de la Dalles, din februarie-aprilie 1965. I-a declarat însă văduvei pictorului, după audienţa pe care i-o acordase, iar dânsa mi-a relatat cu lacrimi în ochi spusele lui Deac: "Ori voi fi eu cel ce redactează catalogul, ori nu va exista catalog!" Şi aşa s-a şi întâmplat... Lucrurile nu s-au petrecut totuşi atât de simplu, iar implicaţiile au fost multiple, astfel încât sunt absolut necesare o sumă de precizări; generaţiile mai tinere nu au nici cea mai mică idee de cum s-a desfăşurat în acei ani (1964-1967) istoria reală.

în ce împrejurări şi cu concursul căror factori s-a născut ideea care a condus în cele din urmă la organizarea faimoasei retrospective de care am pomenit? în privinţa aceasta meritul principal îi revine lui Pompiliu Macovei. Cu mult înainte ca Ţuculescu să-şi fi căştigat faima care l-a consacrat - fapt întâmplat cu prilejul retrospectivei din 1965 şi a selecţiilor itinerante, mult mai reduse, care au făcut obiectul unor expoziţii la Iaşi, Craiova, Timişoara, Constanţa şi Sibiu - arhitectul şi diplomatul Pompiliu Macovei a fost un admirator entuziast al picturii celui ce murise prematur la 27 iulie 1962.

Fost ambasador al României la Roma între 1960-1962, ministru adjunct al afacerilor externe sub ministeriatul plin al lui Corneliu Mănescu, unde îl aflăm şi în 1964, Macovei şi-a făcut o mulţime de relaţii, găsind la un moment dat prilejul de a-i organiza lui Ţuculescu o expoziţie în Italia, situaţie despre care a încunoştiinţat-o printr-o scrisoare pe Constanţa Crăciun, preşedinta Comite