Domnul Philippe Lejeune, autorul unei formule care a făcut carieră în teoria literară, "pactul autobiografic", a pomenit la un moment dat, în cadrul unei conferinţe ţinute la Colegiul Noua Europă, despre problemele lui cu liceenii care-i scriu pe e-mail. Cum a devenit "autor de manual", iar unele dintre teoriile sale sînt incluse în programa de bacalaureat, primeşte adesea scrisori de la viitorii candidaţi. Profitînd de adresa electronică şi de faptul că autorul e în viaţă, zeci de tineri îi cer lămuriri, sfaturi, fac aprecieri flatante sau îşi exprimă nedumeririle legate de literatura subiectivă şi de teoria cu pricina. Mulţi îl lasă pe distinsul profesor cu gura căscată prin modul abrupt în care îl somează - ca şi cum n-ar avea, dacă nu altă menire, măcar altă distracţie - să le scrie temele, ca-ntr-un fel de "învăţămînt la distanţă". Că nişte necunoscuţi vor meditaţii gratuite şi îl cred la dispoziţia lor îl deranja mai puţin pe distinsul cercetător. Simţindu-se vinovat pentru că elevii trebuie să "îl înveţe", se străduia chiar să le răspundă. Ceea ce-l nedumerea însă era tonul în care sînt scrise aceste mesaje. "Nu mai departe decît săptămîna trecută - a povestit Dl. Lejeune - mi-a scris un băiat din clasa a XII-a. Primise la literatură franceză o temă, care, în opinia lui, mă privea direct. După ce mi-a formulat o listă impunătoare de întrebări m-a onorat cu părerea că nu se poate să nu-l ajut. Iar în P.S. a adăugat ferm: "C'est pour mardi!"

Politeţea pe internet n-a intrat încă în Codul bunelor maniere şi fiecare se descurcă cum poate. Mi s-a întîmplat de cîteva ori să primesc scrisori de la persoane complet necunoscute care aveau nevoie de un ajutor literar. O persoană din Anglia, aflată la o bursă, voia nu ştiu ce date precise despre interbelic. Ca să-i răspund ar fi trebuit să reîncep să scotocesc prin hîrtiile mele sau chiar să mă duc la b