Pentru multe institutii centralizate a inceput a doua sau, poate, chiar a treia luna in care toata lumea, de sus in jos, este in stand-by. Iminentele schimbari ii tin pe unii cu rasuflarea taiata - aducandu-i in pragul unei sincope respiratorii - in timp ce altora le da doar ragazul de a avea o vacanta cu prelungiri. Functionarii se invart de colo-colo, se fac ca muncesc, iar cand plictiseala e prea mare, isi fac norma la telefoane pe banii publici. Toti, la unison, insa, asteapta ca ceasul sa bata ora 16. sefii acelorasi institutii sunt, multi dintre ei, de negasit, nu mai raspund la telefoane, nu au puncte de vedere fata de nici o problema, iar altii nu mai au nici adjuncti. Activitatea institutiilor cu vacante in prelungiri se oglindeste perfect in notele de presa pe care le dau. Citindu-le, vezi ca mai nimic nu se intampla, desi tara geme de probleme.
Alte institutii, indeosebi cele unde, pana mai acum doua - trei luni, se faceau si se desfaceau afaceri grele si unde, acum patru ani, fusesera insurubati oamenii cei mai devotati partidului, au ramas si fara sefi. si asta nu pentru ca si-ar fi dat vreunul demisia din cauza rezultatelor slabe - care nu au putut fi fardate nici cu cele mai bine ticluite rapoarte de bilant. Majoritatea dintre cei care pana mai ieri, uitandu-se in oglinda vedeau mici dumnezei, au intrat in concedii. Concedii de odihna, concedii de studii, concedii de boala.
Te uiti la ei - cand ii mai vezi - si parca nu-i recunosti. Te intrebi unde sunt figurile acelea trufase care te tratau pe tine - omul care refuza sa creada in aceeasi doctrina cu ei - cu superioritate, chiar cu dispret. Sunt taciturni, abatuti, de parca ar purta pe umeri povara lui Sisif, si trec ca niste umbre, preferand sa se uite in alta parte atunci cand te intalnesc. Acestia sunt oamenii care fac parte din categoria celor care au fost slugi atat de credincioase par
