- Diverse - nr. 24 / 4 Februarie, 2005 Face val in lumea satelor, dar si in mediul citadin, plecarea la munca in strainatate. In mediu rural, subiecte predilecte erau, cu ani in urma, plecarea in armata, lasarea la vatra, casatoriile si decesele. Acum, acestea au ramas in urma, si discutii aprinse se poarta in legatura cu plecarea la munca in strainatate. Daca participi la vreo inmormantare, apoi iertaciunile nu pot trece peste cei plecati peste tari si mari si acestea suna ca un titlu de mandrie. E drept ca unii au plecat peste hotare considerand ca numai acolo se pot realiza si chiar reusesc; dar ceilalti? Ceilalti sunt oameni necajiti, care se duc acolo sa-si castige o bucata de paine pentru ca in tara si-au pierdut-o, sau n-au mai apucat s-o aiba. Unii se duc acolo dupa ce si-au pierdut speranta ca in tara vor ajunge, cu castigurile realizate, sa-si inalte o casa, sa aiba un camin. Altii se duc sa se intoarca din strainatate cu masina care sa-i adune pe toti in jurul ei, sa se plimbe cu ea pe coclauri, ca sa arate ca au ajuns cineva. Strainatatea incurajeaza emigrarea, iar prin mass-media din Romania se face propaganda pentru recrutarea fortei de munca necesare in numeroase tari din Europa, si nu numai. Se impun si conditii de varsta, de calificare si de experienta in munca, de cunoastere a unei anumite limbi. Oamenii se inghesuie si se duc cu gramada, iar daca nu reusesc sa plece cu forme legale, incearca sa treaca in mod fraudulos granita. Daca unii ajung sa lucreze peste hotare in domeniul in care au fost calificati, majoritatea presteaza munci pe care autohtonii le refuza. Ce calificare iti trebuie ca sa stai zilnic in genunchi cateva ore ca sa culegi capsuni, sau sa faci pe randasul intr-o ferma? Si nu numai atat! Cum este platit emigrantul si cum este platit autohtonul pentru aceeasi munca? Evident, cu mult mai putin. Prin urmare, suntem o piata de