Resident Evil 2 - Ultimul razboi pare dezvoltarea unui moment din Alien vs Predator, asa cum Alien vs Predator era continuarea momentului Alien, respectiv Predator. Nu doar ca filmele au inceput sa semene cu niste jocuri (in care, la un moment dat, nivelul 6 - sa zicem - te proiecteaza in variante usor modificate ale unor filme/nivele anterioare), dar multe chiar sunt, la origine, jocuri (e cazul Resident Evil-urilor). OK, scenaristii duc lipsa de idei, iar reciclarea a devenit regula la Hollywood; mai mult de atat, si Resident Evil 2, si Alien vs Predator au acelasi scenarist (Paul W.S. Anderson) si producator. E ca un brand care scoate - pe banda rulanta - filme cu monstri, mutatii tehnologice si aproape-apocalipse (nivelul "666"...).
Filmele de acest tip (Alien versus Predator e mai bun, dar Resident Evil-urile o au pe Milla Jovovich) incep sa semene, tot mai mult, cu interfata de marketing a unei antreprize cinematografice ce produce efecte speciale. (Un fel de "Bau-Bau S.R.L.") E o ecuatie simpla: unde se cauta efectele speciale? In cinema. In care "cinema"? Acela cu explozii, lighioane & apocalipse. Deci, se produc filme-cu-efecte-speciale despre posibile catastrofe - scenariul este doar un releu. In film, corporatia responsabila pentru mutatiile tehnologice care duc la catastrofa se numeste "Umbrella" - si, daca aveti rabdare sa stati pana la sfarsitul genericului final, o voce din off vi se adreseaza direct: "Acesta este un produs al Umbrella Corporation. Noi ne ocupam cu realitatea. Nu raspundem de efectele secundare." Pana aici, e clar. Dar ce vrea, de fapt, filmul - acest film? Numai sa faca bani? Sa vanda spaima, teroarea & paranoia, meserias impachetate in gadgetaria efectelor speciale? Ei bine, nu; cred ca e vorba de mai mult.
In orice caz, e mai mult pentru spectatorul "specializat" (criticul e unul dintre ei) care a