S-a întîmplat pe 10 decembrie 2004. Adică într-un soi de vinere mare, aceea dinaintea turului doi de la prezidenţiale, cînd toată suflarea românească era cu ochii pe televizor şi pe ziare, cînd gradul de saturare politică a minţilor atingea paroxismul. Ne aflam încă sub impresia puternică a unicei confruntări directe dintre cei doi candidaţi şi era puţin loc pentru alte impresii. Mai ales pentru cele filosofice. Ei bine, în această ambianţă, Biroul de Carte al Ambasadei Franţei şi Institutul Francez din Bucureşti, mai precis excelentele organizatoare şi gazde care sînt Judith Oriol şi Irina Boulin-Ghica, s-au încăpăţînat să organizeze o zi de lucru în jurul lui Michel Foucault, la douăzeci de ani de la moartea filosofului. Publicul, neaşteptat de numeros, studenţi şi nu numai, i-a putut audia pe Fabienne Brugère şi Guillaume le Blanc (Bordeaux), Philippe Sabot (Lille) şi Philippe Chevallier (Paris), din Franţa, pe Mihaela Irimia, Bogdan Ghiu şi Ciprian Mihali din România. Expunerile au fost urmate de două lansări de carte: prima, retraducerea Istoriei sexualităţii în trei volume la Editura Univers, dorind să repare ceva din catastrofa primei editări a acestei lucrări, la o editură timişoreană în urmă cu zece ani. Cea de-a doua, prezentînd primele două apariţii dintr-o serie de patru de la Editura Idea Design & Print, ce conţin o selecţie a celor mai importante studii ale lui Foucault din monumentala Dits et écrits (Gallimard, 1994, peste trei mii de pagini). În ciuda acestei desfăşurări de forţe, întîlnirea de la Institutul Francez rămîne un eveniment destul de izolat în receptarea şi dezbaterea ideilor lui Foucault. După cunoştinţele mele, cu excepţia colocviului de la Cluj, din octombrie, care, sub patronajul Colegiului Noua Europă şi al Fundaţiei Idea, a adunat vreme de două zile filosofi, literaţi, arhitecţi etc. pentru a vorbi despre filosoful francez, ni