Poate statistica să ne ajute acolo unde legea ne dădea 48 de ore ca să facem o demonstraţie la care strîngerea dovezilor (compararea listelor speciale cu cele permanente) ar fi durat cel puţin zece zile pentru o armată de oameni din momentul în care listele erau predate contestatarilor? Răspunsul este da. Nu numai că se poate, dar s-a şi făcut. Pentru cine citeşte cu atenţie nu textul scurt, rezumat în Dilema veche, cum a făcut Sebastian Lăzăroiu, din analiza domnului Kivu, ci textul integral al studiului, publicat pe site-ul IMAS şi reluat de site-ul meu preferat de presă www.revistapresei.ro, pentru cine reface acele analize, demonstraţia este posibilă şi destul de clară. Lucrînd cu circumscripţia electorală ca unitate, ceea ce se întîmplă frecvent în analiza electorală, şi cu toate cele 16.000 de circumscripţii, dl Kivu a găsit o asociere semnificativă şi pozitivă între procentul de voturi pe listele speciale din total votanţi şi votul pentru PSD (asociere pozitivă), la fel şi pentru D.A. (asociere negativă), controlînd pentru mediul de rezidenţă. Dat fiind că vorbim de procentul votanţilor «speciali» din total, argumentul lui Sebastian Lăzăroiu, făcut doar pe tabelul ilustrativ din Dilema veche, anume că mărimea circumscripţiei era un control esenţial care a fost omis, devine îndoielnic. Luînd în considerare toate secţiile , demonstraţia arată fără putinţă de tăgadă, că acţiunea umană a viciat distribuţia normală a voturilor în aceste situaţii. După ce am auzit trei rînduri de ipoteze alternative fraudei, toate foarte slabe, ale lui Alin Teodorescu, principalul acţionar al IMAS, institut pe care l-a băgat în zona neagră a credibilităţii prin relaţiile sale cu PSD, am găsit eu una, neconvingătoare, dar posibilă, anume că s-au creat concentrări de voturi pentru PSD

prin transportul votanţilor cu autobuzul în anumite secţii. Cu alte cuvinte, din motive c