Abia acum trei luni, Ali Berisha a realizat că nu are cum să reziste din punct de vedere economic. Fabrica sa de produse lactate din Keqekolle (estul provinciei Kosovo) tot pierde bani încă de la înfiinţare, din anul 2000. "Dacă nu se schimbă ceva, în scurt timp va trebui să închid fabrica" - spune Berisha. "Nu va fi rău numai pentru mine, ci pentru toţi fermierii din zonă, care trăiesc din vînzările de lapte către mine. Nu ştiu ce se va întîmpla cu ei dacă eu încetez activitatea." În cele din urmă, la sfîrşitul anului 2004, Ali Berisha s-a recunoscut învins şi şi-a scos întreprinderea la vînzare. Nu a contat deloc faptul că putea să-şi exporte liber produsele în Uniunea Europeană. La doi ani după ce Bruxelles-ul a ridicat toate taxele vamale la importurile de bunuri din Balcanii de Vest (zona fostei Iugoslavii), nu prea s-a înregistrat un reviriment al industriei locale. În mod evident, pentru a avea succes, producătorii balcanici au nevoie de mai mult decît acces liber pe pieţele occidentale. "Problema nu este atît dacă Uniunea Europeană îşi deschide porţile, cît dacă noi putem să trecem prin ele" - spune Milan Tadici, director al companiei croate Podravka, cel mai mare procesator de bunuri de consum din această ţară. "Noi nu putem să intrăm în competiţie cu firmele vestice care sînt pe piaţă de mai bine de o sută de ani. Avem nevoie de sprijin suplimentar din partea UE." Iar producătorii balcanici au de depăşit numeroase obstacole pînă a putea deveni competitivi pe piaţa europeană. Pînă acum, Bruxelles-ul a făcut destul de puţin pentru a ajuta la restructurarea sectorului agricol din această parte a continentului, iar, pe de altă parte, guvernele locale sînt destul de slabe şi incapabile de reformă pe cont propriu. Cele mai serioase impedimente privind accesul pe piaţa vestică sînt legate de obţinerea certificatelor de calitate şi de control sanitar. Mai sî