Ai cinşpe ani, te-ai certat cu ai tăi că nu te-au lăsat în club sîmbătă seara, dai iama în dulăpiorul cu buline al babacilor, bagi în tine trei pumni de somnifere şi... gata! Cool!... Tocmai ai luat primul tău 9 în zece ani de şcoală. Tu, care pînă şi la olimpiada internaţională de informatică ai luat 9,59, acum, în a X-a, după atîţia ani de 10, ai luat un 9! Viaţa ta e ratată. Eşti un loser. Ratatule, îţi tot şopteşte cineva, ratatule, mai bine te-ai sinucide! Mergi acasă liniştit, ce noroc pe capul tău că ai tăi nu au ajuns încă şi că stai la etajul 9. Pînă jos te faci borş. Dar ce mai aştepţi, dă-i drumul, fii cool! Iubitul tău e un nemernic. Acum se întîlneşte cu o fată mai mare decît tine, dintr-a douăşpea. Şi asta după ce, nu-i aşa, ţi-a promis că o să vă mutaţi împreună cînd o să intri şi tu la facultate. Şi acum, nemernicul! Dar cît de vinovat se va simţi cînd o să afle, că tot o să afle el de undeva, că tu, fosta lui prietenă, aseară, tocmai cînd începuse să ningă, ai intrat în baie, ai dat drumul la apa
caldă şi ţi-ai făcut încheieturile mîinilor franjuri. Ia zi, cine mai e ca tine? Îl şi vezi muncit de durere şi mustrat de conştiinţă, plîngînd cu fruntea pe marginea sicriului unde tu îţi dormi somnul de veci îmbrăcată în rochie de mireasă. Ce cool va fi! De vreo două luni, aproape zilnic aflu de pe fluxurile agenţiilor de ştiri cum s-a mai sinucis un puşti. Aproape acelaşi scenariu: un copil deosebit, fără cea mai mică problemă (susţin asta şi profii - pentru că este încă elev -, şi părinţii, şi prietenii), este găsit: spînzurat, cu un flacon de medicamente lîngă el, în cadă, cu venele desfăcute, strivit pe caldarîm, tăiat de tren etc., fără să lase vreun bilet prin care să-şi explice gestul. Ştiri seci, în care nu mi se spune decît că medicul nu a mai putut face nimic pentru copil, doar să constate decesul. Cum încă nu am văzut pe cineva să s
