Partidul National Liberal viseaza acum cu ochii deschisi. Pentru prima oara dupa revolutie, PNL este, alaturi de Partidul Democrat, stilpul puterii. In vremea Conventiei Democrate, PNL a fost mereu a saptea spita la caruta.
Iar daca n-ar fi fost Valeriu Stoica, sa scoata la timp partidul din CDR, liberalii ar fi stat si astazi la o birfa mica, prin Cismigiu, cu pitorescul Bratianu-cartof, versatul Crin Halaicu sau fantele Viorel Lis. Nici nu mai sperau, probabil, urmasii Bratienilor ca, din starea de veghe in care au intrat dupa alegerile pierdute in 2000, se vor trezi direct in paradisul dulce al guvernarii.
Ieri, la cel mai fericit congres liberal postcomunist, Theodor Stolojan a venit sa-i dea in primire lui Calin Popescu-Tariceanu.
Mesajul “neamtului”, necitit explicit la congres, a fost clar: mi-ati dat acum doi ani 7% materie prima liberala, am prelucrat-o contabil, am adaugat ingrediente necesare de seriozitate, coerenta si intransigenta si va dau acum inapoi produsul finit PNL, plus 13% cota de piata. Maurul Stolojan si-a facut datoria.
Poate sa plece linistit la Cotroceni, alaturi de celalalt salvator al PNL, Traian Basescu. Acolo, noul consilier al noului presedinte poate dispune trecerea in rezerva a detasamentului sau de pompieri. Trebuie sa fie insa pregatit in orice clipa pentru stingerea rapida a viitorului incendiu care ar putea izbucni in urma razboiului liberalo-liberal.
Fiindca, in ciuda aparentelor, PNL ramine inca un vulcan, intrat deocamdata in faza de adormire. Acum lava bolboroseste latent, in asteptarea unei eruptii de proportii.
L-am auzit deunazi pe Viorel Catarama improscindu-l cu SAFI pe Tariceanu, la aproape un deceniu de la falimentul micului FNI.
Valeriu Stoica are viziune politica, dar exagereaza cind acuza “dictatura” tariceana. Votarea presedintelui PNL, la pachet cu li
