UNIVERSUL Pentru stravechea gandire indiana, Univesul, in toata nesfarsirea lui, este doar un joc de iluzii magice, adus la viata de mintea lui Vishnu, Supremul Dumnezeu al hindusilor.

VASILE SURCEL

Si astrele vor disparea mancate de varcolaci "O, Rege al Zeilor, eu am cunoscut inspaimantatoarea risipire a Universului. Am vazut pierind totul, iarasi si iarasi, la sfarsitul fiecarui ciclu. La aceasta vreme de groaza, fiecare atom se topeste in apele pure ale Vesniciei. Nimeni nu poate sa numere universurile care s-au petrecut. (…) Si cine oare va cerceta uriasele nesfarsiri ale spatiului ca sa poata socoti lumile asezate una langa alta." Aceste cateva cuvinte, de o extraordinara profunzime, sunt rostite in "Parada furnicilor", o straveche povestioara inclusa de cercetatorul german Heinrich Zimmer in lucrarea "Introducere in civilizatia si arta indiana". Cuvinte simple, rostite de un copil intelept. In realitate, acesta este Supremul Vishnu care, in mod exceptional, a "imbracat" un trup vizibil doar pentru a-i da o lectie de modestie lui Indra, aroganta si orgolioasa capetenie militara a zeilor. In mod paradoxal, aceasta povestioara contine incifrarea unor adevaruri fundamentale descoperite, cu mult mai tarziu, de oamenii de stiinta: infinitatea Cosmosului, pluralitatea lumilor locuibile, distrugerea si recreerea ciclica a Universului prin "Big-Bang", dar si ipotetica posibilitate a existentei unor lumi paralele. Pentru vechii indieni, lumile diverselor categorii de zei sunt niste universuri paralele care seamana cu lumea oamenilor si este distrusa periodic, la fel ca si aceasta. Zeii insisi au caracteristici umane. Sunt orgoliosi, lacomi, invidiosi, rai in mod gratuit si, pana la urma, muritori. Dar viata lor este cu mult mai lunga decat cea a oamenilor care li se inchina. Iar timpul lor se scurge lent de-a lungul unor nesfarsite cicl