Vrem sa cunoastem un om? Suntem tentati, poate si din reflex, sa-i aflam povestea vietii. Biografia. Sau "CV"-ul, cum spunem astazi.
Avand impresia ca, daca stim de unde vine, e de ajuns. E importanta povestea vietii unui om. Dincotro vine. Dar numai in masura in care ne poate ajuta sa aflam incotro merge.
La fel cand e vorba despre grupuri de oameni. Cateva zeci. Sau cateva sute ori cateva mii. Bunaoara, grupuri adunate sub embleme ale unor companii, firme, intreprinderi. Ca doar o intreprindere industriala asta inseamna intai si intai. Un grup de oameni. Cu priceperea, cu mentalitatile, cu obiceiurile lor. Cu sentimentele ori resentimentele lor. Si cu capacitatea lor de a produce bunuri utile.
Abia in al doilea rand inseamna hale, masini, tehnologii, bani. De prea multe ori, insa, pe noi, romanii, ne intereseaza de unde vin aceste grupuri de oameni. Si nicidecum incotro merg.
Este adevarat ca si in tarile capitaliste dezvoltate, unde concurenta a atins cote extrem de inalte, marile concerne privesc inapoi. Chiar angajeaza istorici, pe care-i platesc cu bani grei, sa le scotoceasca trecutul, sa le puna in lumina traditiile, victoriile. Pentru a castiga un plus de incredere pe piata. De altfel, multe companii au cu ce se lauda. Istoria lor e plina de momente glorioase.
Iar faima trecuta continua sa fie o componenta importanta a fondului comercial. Dar nu cea mai importanta.
Astazi, piata se uita mai putin de unde vin producatorii. Important este incotro merg. Castigatori fiind cei care pot sa produca mai bine, in conditii de eficienta maxima.
Poate ca si noua ne-ar prinde bine istorii ale intreprinderilor romanesti. Dar cele mai multe ar ilustra, detaliat, cum s-a ajuns aproape la generalizarea unor mentalitati si a unor practici nefericite. Am intelege, mai bine, cum s-a ajuns ca o mar
