Când Maiorescu punea problema „formelor fara fond“, se referea la aceeasi tendinta pe care o deplora si Eminescu: de a importa noutati, fara a le da si continutul cuvenit. Meteahna care, din pacate, e foarte actuala si azi. Caci nu putine din realitatile democratiei autohtone ne trimit, vai, cu gândul la obiceiul maimutelor de a arunca miezul bananei si de a agita cojile. Dar nu cred ca exagerez prea tare daca spun ca politica insasi tinde, uneori, la noi, sa fie „o forma fara fond“. Sa ma explic. România se afla, dupa parerea mea, pe un drum alunecos, plin de pericole posibile, ceea ce ar pretinde din partea unor politicieni responsabili, cel putin, aceeasi atentie pe care trebuie s-o aiba soferii pe soselele acoperite de gheata si de zapada in aceste zile. Marea coruptie ameninta, intr-adevar, siguranta nationala, cum a zis de câteva ori presedintele Basescu. Dar, pâna acum, nimic nu garanteaza ca lupta impotriva marii coruptii va trece de pantomima, de spectacol, de show-uri televizate in care ne e aratat d-l Mischie cu catuse la mâini. „Marea coruptie“ e undeva deasupra d-lui Mischie. Si, deocamdata, nu sunt semne ca procurorii de la PNA indraznesc sa ridice privirile spre ea. In plus, România trece, cred eu, printr-o criza de destin national. Pe de o parte, fiindca valorile care despart un „popor“ de o „populatie“ sunt grav periclitate. La fel ca scoala, din ce in ce mai deviata de la rostul ei, si limba, din ce in ce mai schimonosita. Cinismul pragmatic si lipsa de idealuri prospera, in vreme ce largi paturi ale populatiei sunt silite de mizerie sa duca o existenta la limita supravietuirii. Pe de alta parte, ruptura, inevitabila, care se va produce in identitatea noastra prin transformarea „taranului“ român in „fermier“ nu are cum sa ramâna fara urmari in plan national. Dar se gândeste cineva dintre politicienii nostri la aceste pericole? Ma tem ca nu. Politici