Intoarcerea la terapiile naturale a devenit o moda universala. Dupa o indelungata si nedreapta uitare, medicina populara e repusa in drepturi, dovedindu-si perenitatea si eficienta.
Laptele de iapa
Cei dintai care i-au remarcat virtutile curative si regeneratoare au fost orientalii. Cu doua mii de ani in urma, imparatii stravechilor dinastii chineze obisnuiau sa bea lapte de iapa. Mai aproape de noi, in Orientul Mijlociu, seicii arabi il consumau si ei cu regularitate, spune traditia, pentru a-si conserva sanatatea, forta fizica si - nu in ultimul rand - tineretea. In Europa, i-au acordat atentie, inaintea tuturor, rusii. In secolul al Xix-lea, cativa oameni de stiinta rusi i-au studiat in amanunt proprietatile terapeutice si si-au asternut constatarile pe hartie. Publicarea lor a trezit interes, astfel ca in anul 1859, a luat fiinta primul sanatoriu unde curele cu lapte de iapa se puteau face sub control medical. Dupa cat se pare, insa, consumul se practica pe scara mult mai larga. Un martor ilustru, nimeni altul decat Lev Tolstoi, noteaza: "Laptele de iapa imi regenereaza trupul si imi inaripeaza spiritul". Si tot el marturisea ca foloseste acest remediu natural, urmand exemplul tatalui sau. In urma cu mai bine de un deceniu, medicul german Rolf StUhmer vorbea, intr-una din cartile lui, despre existenta in Rusia a 30.000 de iepe de lapte si a 50 de sanatorii specializate, insumand aproape 11.000 de locuri de tratament!
Astazi, alimentul-minune este foarte apreciat in Europa Occidentala si chiar in Peninsula Scandinava. Iepele de lapte pasc pe terenuri nepoluate si se afla permanent sub supravegherea unui veterinar. Laptele se comercializeaza congelat si se dezgheata in momentul cand urmeaza a fi baut. Decongelarea se face intr-o baie de apa, la temperatura corpului si, ca regula generala, se considera ca incalzirea la peste 40gr.C trebui
