"Teatrul trebuie sa raspunda intrebarilor si framantarilor sufletesti ale oamenilor. Dar asta depinde de felul in care este facut"
Pe 30 ianuarie a.c., Senatul Universitatii Nationale de Arta Teatrala si Cinematografica i-a decernat maestrului David Esrig titlul de Doctor Honoris Causa, in chip de recunoastere a meritelor sale exceptionale in domeniul dezvoltarii artei teatrale din Romania. Regizor de frunte, autor al unor nemuritoare spectacole, David Esrig s-a stabilit in strainatate, in plin comunism, excedat de cenzura exercitata permanent si abuziv asupra realizarilor sale teatrale. Fiind o personalitate marcanta a anilor 60-70, generatiile mai tinere n-au avut norocul sa beneficieze de stralucirea montarilor sale, care au ridicat teatrul romanesc la rang international. Motiv temeinic pentru a-l ruga pe maestru sa ne acorde un interviu recapitulativ.
- Inainte de toate, bine ati venit acasa, in Romania, si felicitari pentru distinctia care va rasplateste stralucita dvs. cariera regizorala. Va mai amintiti cum a inceput?
- Eram elev in ultimul an al liceului "Matei Basarab" din Bucuresti, cand, impreuna cu un grup de elevi, mari iubitori de teatru, ne-am apucat si am pus in scena piesa lui Gogol Jucatorii de carti. Regia am semnat-o eu. Cu acest spectacol de liceeni am participat la "Festivalul National al Teatrului de amatori". Am avut emotii teribile. Juriul era format din mari personalitati, actori si regizori de frunte, avand-o, ca presedinte, pe doamna Dina Cocea. Asta se intampla in 1953. Ei bine, am luat premiul I pe tara cu aceasta montare a mea, iar doamna Dina Cocea m-a indemnat sa ma apuc serios de teatru: "Baiete, asculta ce-ti spun! Te duci glont la Institut si dai examen la Regie!". Am ascultat-o fara nici o ezitare si am intrat din primul foc! Spre norocul meu, a fost o decizie fericita fiindca am avut profesori excelenti: Ian
