- Editorial - nr. 26 / 8 Februarie, 2005 Regret doar ca, dupa atatia ani, a trebuit sa descopar de ce marele biograf al natiei noastre, Ion Luca Caragiale, a ales Berlinul, si mai regret ca varsta nu ma ajuta sa caut un asemenea refugiu si nici macar sa cer azil in muntii Maramuresului". Acestea sunt cuvintele marelui prozator roman, Augustin Buzura, din scrisoarea deschisa, adresata domnului Nicolae Manolescu, directorul "Romaniei literare", dupa destituirea si inlocuirea lui abuziva, de catre Traian Basescu, din functia de presedinte al Institutului Cultural Roman, la doar patru luni de la numirea sa. Sunt cuvinte izvorate dintr-o profunda dezamagire, pline de o explicabila mahnire, amintind de decizia lui Ion Luca Caragiale, care, dezgustat de moravurile politicianiste ale epocii sale, parasea Romania, alegand autoexilul in Germania, stabilindu-se la Berlin. Prin trimiterea la "muntii Maramuresului", Augustin Buzura face referire la locul nasterii, al inceputurilor intr-ale existentei si devenirii sale literare. In fata fiecarei foi albe, autorul romanelor "Absentii", "Orgolii", "Fetele tacerii", "Vocile noptii", "Refugii", "Drumuri cenusii", isi amintea mereu, ca si acum, de urmatoarele cuvinte care spun totul despre caracter: "Tara poate sa imi ceara sa mor pentru ea, dar nu si sa mint!". Sub acest imperativ, bazat pe o deplina convingere, a fost publicata si scrisoarea deschisa mai sus-amintita. "Sunt imprejurari in care raspunsurile vin inaintea intrebarilor". Am redat cuvintele de la inceputul scrisorii, sugerand mai ales motivele inlocuirii sale neasteptate, de care marele prozator a aflat din presa. Mai precis, din "Dilema Veche", revista provenind din "Dilema", infiintata tocmai de Augustin Buzura, amanunt ce il determina pe prozatorul ardelean sa precizeze, cu o amaraciune explicabila, in masura sa spuna multe despre apucaturile balcanice dambovitene,