Cele patru fabrici romanesti din sectorul aluminiului au incaput pe mina rusilor. In urma tranzactiilor din ultimele luni, trei dintre ele au acelasi proprietar. Avantajul: el detine o structura integrata, care este mult mai profitabila.
Industria romaneasca de aluminiu inseamna patru unitati: doua de fabricare a aluminei (obtinuta din bauxita si folosita ca materie prima pentru producerea aluminiului), una de productie propriu-zisa a aluminiului si una de prelucrare a acestuia. Este vorba, pe rind, de Alum Tulcea si Alor Oradea, Alro Slatina si, respectiv, Alprom Slatina.
Interde-pendenta dintre ele este clara: ca sa faci aluminiu ai nevoie de alumina si, ca sa-l vinzi cit mai scump, e preferabil sa-l vinzi sub forma prelucrata.
Tocmai de aceea, ultimii ani au fost marcati de un razboi surd pentru ca cele trei segmente sa fie detinute de acelasi investitor. Sectorul este oricum profitabil si, asa, devine mult mai profitabil.
Duetul Alro-Alprom
Privatizarea Alro Slatina, societate socotita o „perla a coroanei“, a fost una dintre cele mai mediatizate si controversate tranzactii. Privatiza-rea celui mai mare producator de aluminiu din Europa de Est a fost atipica si nu a constat intr-o vinzare clasica a pachetului majoritar de actiuni.
Firma americana Marco International a cumparat, treptat, direct si prin subsidiarele sale, pachete de actiuni Alro de pe piata de capital. Initial, APAPS-ul lui Musetescu a vrut sa vinda societatea prin majorare de capital care urma sa fie facuta de Marco. Grupul devenea astfel majoritar, dar statul nu primea nici un ban, sumele urmind sa se duca in societate.
La presiunea opiniei publice, procesul a fost stopat. Insa, in mai 2002, Marco ajunsese sa detina cam 41% din actiuni. Atunci, Musetescu le-a vindut restul de 10%, logic fiind ca nimeni nu vine sa mai
