La congresul PNL am asistat la o telenovela. Era clar pentru oricine ca Tariceanu nu avea cum sa piarda pozitia de lider. Ce partid promoveaza un premier, care aduna 65-69% simpatii, cum arata sondajele din ianuarie, ca sa il doboare la congres? Numai un partid sinucigas. Or, liberalii au demonstrat pina acum un vital instinct de supravietuire, care i-a salvat de citeva ori. Au trecut si printr-un episod extraparlamentar, '92/'96, si tot au revenit. Asa ca Tariceanu era cistigator sigur si fara probleme. Jocurile erau facute si se putea dormi linistit la congres daca era de ales numai liderul suprem. Dar mai trebuia aleasa si o mina de oameni, conducerea PNL. Aici s-a dat marea batalie. Persoanele si grupurile care s-au infruntat au folosit doua tactici diferite. Povestea s-a terminat cu un compromis. Unii au inventat asa-zisul sistem al listei. Ei s-au strecurat in spatele lui Tariceanu si au cerut sa fie votati o data cu el. Pe ideea ca sint fideli, ca asa se asigura unitatea partidului. Ceilalti au cerut sa se voteze omul si locul. Cine vrea sa isi depuna candidatura poate sa o faca, sa fie votat fiecare de congres. Nici aceasta factiune nu s-a format din convingeri democratice, ci pentru ca stia ca nu este pe lista. Ideea listei e proasta, pentru ca Tariceanu a devenit garant pentru oamenii pe care i-a acceptat pe lista. Era mai practic, la influenta de necontestat pe care o are, sa ii trimita pe pretendenti sa isi cistige locurile prin vot direct. Asta l-ar fi facut mai puternic pe Tariceanu. Era exact tipul de autoritate de care avea nevoie. Acum, Tariceanu va plati pentru greselile oricarui om de pe lista. Iar acestia nu au in partid votul direct, singurul care iti da influenta necesara pentru a conduce un partid, si inca unul aflat la guvernare. Nevalidati direct de partid, strecurati la virf printr-un tertip, ei sint numai pe jumatate lideri. Sint produsul u