Cata vreme nu se va ajunge la putregaiul din marile averi, anticoruptia va ramane ce este acum. Spectacol. Pantomima.
Inteleg si eu acest adevar banal: ca, intre cele patru mari categorii de minciuni de care se face uz intr-o campanie electorala (minciuna prin promisiune, minciuna prin omisiune, minciuna prin diversiune si minciuna prin distorsiune), prima ocupa locul cel mai important, probabil. Si nu numai la noi. Deci, inteleg ca ar fi o naivitate sa luam in serios tot ce ni s-a promis cu doua luni in urma.
Dar multi, foarte multi dintre cei care l-au votat pe Traian Basescu au facut-o vazand in el adversarul unui „sistem“, nu numai al lui Adrian Nastase. Or, aici iesim din sfera promisiunilor. E vorba de altceva. Daca diatribele auzite in campanie impotriva „sistemului ticalosit“, cu coruptie purulenta, au fost sau nu sincere.
Din insistenta cu care Traian Basescu a repetat si dupa 12 decembrie ca marea coruptie e o problema de siguranta nationala, am dedus ca nu-l putem banui de demagogie, in privinta aceasta cel putin. Basescu pare hotarat sa-si tina cuvantul.
Si, pana la proba contrarie, imi place sa cred ca doar limitele impuse de Constitutie explica faptul ca anticoruptia continua sa ramana la faza de show televizat, cu Mischie plimbat in catuse. De altfel, din acest motiv, manierele noului presedinte, care lasa deseori de dorit, iar uneori aluneca direct in grosolanie, imi pot crea perplexitati, nu pesimism.
In fond, nici Vlad Tepes nu s-a distins prin tact si finete. Or, noi de un fel de „Tepes“ care sa joace dupa regulile democratiei am avea nevoie azi. Adica, de cineva care sa vrea, realmente, sa sparga, in sfarsit, abcesul enorm care infecteaza, la propriu, trupul Romaniei.
Altminteri, riscam sa vedem ca am iesit dintr-o dictatura pentru a descoperi si in libertate lipsa de orizont s
