Sistemul Educaţional Informatizat nu este eficient şi a fost o escrocherie. Dotările laboratoarelor nu sunt complete, lecţiile virtuale nu se desfăşoară decât în unele şcoli, elevii au acces restricţionat la internet, profesorii specializaţi lipsesc, totul a costat mult prea scump. Implementarea programului în şcolile generale este învăluită în mister, chiar dacă M.E.C. a iniţiat etapa a patra încă de anul trecut, acordând fără licitaţie contrecte de 96 milioane de dolari firmei SIVECO.
Sistemul Educaţional Informatizat (SEI) s-a vrut un program complex iniţiat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării în 2001, având ca obiectiv de bază susţinerea procesului de predare-învăţare în învăţământul preuniversitar cu tehnologii de ultimă oră. Programul a demarat prin acordarea de către M.E.C. a unui contract de 182 de milioane de dolari, fără licitaţie, unei singure firme. Programul menit să asigure accesul nediscriminatoriu al tuturor elevilor şi profesorilor din România, indiferent de zona geografică şi situaţie materială, la aceleaşi instrumente informatice educaţionale, funcţionează de parcă ar fi “virusat”.
Una scrie, alta e
Iniţial, în fiecare unitate de învăţământ din România era prevăzută existenţa unui laborator informatizat cu o configuraţie standard, constând dintr-o reţea cu 26 de calculatoare, imprimantă, scanner şi programe de calculator educaţionale. Totuşi, în licee, laboratorele au 24 de calculatoare, scanner sau imprimantă existând doar în unele locuri. Lecţiile virtuale nu se desfăşoară, resursele umane reprezintă o problemă, profesorii de informatică nefiind preocupaţi să administreze optim reţeaua de calculatoare. Elevii au acces la calculatoare doar în orele de informatică, cei care nu studiază această disciplină nici nu ştiu de existenţa calculatoarelor performante. Profesorii care ar trebui să ţină lecţii moderne asistate de calculat
