Exista in spectrul politic un personaj cu o traiectorie speciala, atipica pentru Romania postdecembrista. E vorba de Cozmin Gusa, actualul secretar general al PD. In iunie 2001 nu exista in politica dimboviteana. Dupa mai putin de patru ani, a contabilizat deja doua ascensiuni fulminante si tot atitea scandaluri de pomina.
Politicianul Gusa a fost inventat de Adrian Nastase. Fostul premier l-a luat de la trustul de presa al lui Dan Voiculescu si l-a catapultat direct in functia de secretar general al PSD. Prin aceasta miscare, Nastase si-a pus in cap toti dinozaurii, rinocerii, hipopotamii, hienele, ciutele si alte vietati din partid. Si toatea astea, din ambitia de a-l promova pe vulpanul de la Cluj.
Desi l-a injurat virtos pe Basescu, visul urit al sefului sau Nastase, Gusa n-a facut prea multi purici in PSD. Incoltit de praduitorii partidului-stat, a demisionat dupa un an si o luna, ratacind o vreme prin ceata societatii civile. Inceputul lui 2004 - an greu, cu doua campanii electorale - i-a adus un desant spectaculos in curtea PD.
Daca Nastase i-a dat o prima sansa, Traian Basescu i-a oferit-o pe a doua. Si, la fel ca in cazul PSD, miscarea n-a fost digerata cu placere de “greii” PD. Basescu a miriit la ei, deschizindu-i lui Gusa calea spre o pozitie influenta in noul sau partid.
Ceea ce n-a intuit Traian Basescu, in ciuda flerului sau de marinar hirsit, a fost ambitia nemarginita a fostului sau inamic. Structura genetica a lui Cozmin Gusa nu-i permite acestuia sa accepte o disciplina de partid.
Tinarul si agitatul politician vrea sa ajunga departe, dar ii lipseste o calitate fundamentala: rabdarea. Partidele nu sint totusi poligoane de incercare pentru surplusul de ambitie al unui tinar carierist.
E bine ca Gusa nu are stare, ca fierbe intens, ca laptele, dar e rau ca n-a aflat, pina la virst
