- Social - nr. 27 / 9 Februarie, 2005 In ultimele zile ,tot mai des am auzit, am vazut sau am citit prin mass-media despre Armata. N-am putut ramane indiferent si m-am intrebat cum de autoritatile isi aduc aminte de armata mai mult in conditii dificile _ ca sa nu fiu rautacios si sa spun ca numai in astfel de conditii. Faptul ca armata a putut interveni si a salvat suflete omenesti ma face sa fiu mandru ca am fost traitor in randul acesteia. Participarea armatei cu intregul ei potential uman si material, incepand cu militarii in termen, cadrele militare si continuand cu mijloacele acesteia - autocamioane, transportoare, tancuri, avioane de transport si elicoptere, a facut sa dovedeasca, inca o data _ daca mai era nevoie _ ca increderea de care se bucura este pe deplin indreptatita. Armata _ componenta disciplinata, curajoasa, gata oricand sa intervina in conditii dificile, si-a facut pe deplin misiunea primita. Stiri ca: "numai interventia armatei a facut ca numarul victimelor sa nu fie mai mare", "numai cu tancul a putut fi tractata ambulanta", "tatal copilului decedat din neputinta de a fi salvat a fost adus acasa in sicriu de autocamionul armatei", "avion militar a transportat bolnavi de la Iasi la Cluj si apoi la Bucuresti, salvand viata acestora", si multe altele, ma indeamna sa le multumesc in numele celor care au avut nevoie si s-au bucurat de sprijinul lor. Pe langa bucuria pe care am simtit-o, indirect, alaturi de cei ajutati, am simtit si durere, alaturandu-ma, in acest caz, Prefectului judetului Calarasi, care neputincios in fata stihiilor naturii, a fost intrebat de un reporter: "De ce nu interveniti la armata?". Raspunsul a fost sec: "In judetul Calarasi nu este armata". Si este adevarat. Dar stiu ca tatal meu a fost calaras cu schimbul la Regimentul 4 Calarasi - Oltenita din judetul Calarasi. Acum se vede, chiar mai mult, din acest punct de ved