VIATA EMA E UN ROMAN POANTE - In Romania, balerina Gabriela Voinea a muncit pe santier, in Suedia, a obtinut premii Toata viata sa a fost o continua incercare. A trecut de la femeie de serviciu la balerina, de la vaduvie la casatorie, de la disperare la mari reusite. Dupa ce a cutreierat Romania, incercand sa-si gaseasca locul, a emigrat in Suedia. Iar in acest zig-zag existential a ramas o singura constanta: dragostea pentru balet. CARMEN PREOTESOIU
INCERCARE. De-a lungul timpului, balerina a avut momente de grea incercare, dar si de satisfactii profesionale Ca sa o cunosti pe Gabriela Voinea, trebuie sa fii in sala de balet. Sa-i privesti miscarile gratioase si ferme in acelasi timp, dar si chipul brazdat de ani. Acolo este ea, cea adevarata. Caci atunci cand danseaza, spune profesoara, toate dispar, chiar si varsta sa de 67 de ani. Raman in urma doar amintirile, prezentul fiind trait in pas de dans clasic, de "lebada alba sau lebada neagra", cu exaltare, curaj si placere.
REFUGIU INDOLIAT. Era un copil cand a fost nevoita sa se refugieze impreuna cu familia sa de la Cernauti la Timisoara. Mult timp, ea si cei doi frati au fost crescuti doar de catre mama, tatal lor fiind pe front. Au reusit sa supravietuiasca din salariul mamei, care lucra la posta, fiind sefa telegrafului. In ochii Gabrielei, impaienjeniti de lacrimi, capata contur o ultima imagine a tatalui sau: "Nu-l mai vazusem de mult timp. In â46 s-a intors acasa. Nu l-am recunoscut. Era legat cu jurnale la picioare, iar barba ii crescuse foarte mare. Mergea incet. Si apasat. Ne-a gasit greu. Ca sa aiba bani de drum, se oprea din sat in sat sa munceasca". Insa durerea nu a incetat. O tragedie i-a imbracat familia in doliu: moartea fratelui sau, Mircea. "A murit la mine in brate. Aveam opt ani. Mi-am revenit greu. De la o lovitura de minge puternica, i-au cazut ambii rinichi. In aceea
