Romania e pe cale sa consemneze o premiera politica mondiala: eroziunea concomitenta a Puterii si Opozitiei. Dupa cat de impiedicat a pornit guvernarea mult prea pestrita, dupa cum calca in picioare Romania e pe cale sa consemneze o premiera politica mondiala: eroziunea concomitenta a Puterii si Opozitiei. Dupa cat de impiedicat a pornit guvernarea mult prea pestrita, dupa cum calca in picioare regulile democratice Traian Basescu, dupa cum se transforma, pe zi ce trece, harjoneala din interiorul Aliantei in razboi fratricid, e foarte posibil ca momentul rasturnarii curbei de popularitate sa fie foarte apropiat. Firesc, principiul recircularii simpatiilor in electorat ar trebui sa conduca, automat, la o sporire a increderii publice in actuala Opozitie. Lucrurile nu stau deloc asa. PSD tinde sa devina invizibil pentru radarele institutelor de sondaje si nici PRM nu se simte prea bine de cand lui C.V. Tudor i se tot ingroasa dosarul cu file din vremea Securitatii. Fostul partid-stat pare sa-si fi resorbit uriasele pseudopode, ramanand din el un biet ONG care-si consuma viata intre doua simpozioane si un seminar despre reformarea politica. Dupa ce a pierdut alegerile, PSD pare hotarat sa piarda pana si statutul de partid de Opozitie. Ocupat cu rafuielile interne, bulversat de neputinta lui Adrian Nastase de a tine piept tavalugului cotropitor al lui Ion Iliescu, amputat de parghiile puterii administrative, fostul partid de guvernamant a incetat sa se mai manifeste in vreun fel ca cenzor al Puterii. Nici una din balbaielile guvernarii, nici una din fortarile constitutionale ale presedintelui Basescu n-au fost amendate, asa cum s-ar fi cuvenit, de principala formatiune de Opozitie. Ba nu! A existat totusi o exceptie. Singura reactie ceva mai vie a PSD a fost determinata de initiativa sefului statului de a se declansa procedurile pentru schimbarea sefilor celor doua Camere.