Eugen Ionescu, 1939:
"Sunt solidar cu agonialumii europene "
- un text recuperat -
Venit la Paris în noiembrie 1938, Eugen Ionescu rămîne aici vreme de peste un an şi jumătate, pînă la începutul verii 1940, cînd se întoarce la Bucureşti. Nu dispare însă din publicistica românească: trimite de la Paris, în această perioadă, un şir de corespondenţe revistei Viaţa Românească. Sînt opt asemenea corespondenţe, toate intitulate Scrisori din Paris. Cea dintîi a apărut în numărul 12 (decembrie) din 1938, ultima în numărul 2 (februarie) din 1940.
Sub acelaşi titlu şi dispuse într-un capitol special, Scrisorile din Paris au fost editate pentru prima dată în culegerea Război cu toată lumea (Editura Humanitas, 1992, două volume), cea dintîi ediţie a publicisticii româneşti a lui Eugen Ionescu, alcătuită şi îngrijită de Mariana Vartic şi Aurel Sasu.
Una din corespondenţele trimise de Eugen Ionescu din Paris între 1938 şi 1940, anume penultima, apărută în Viaţa Românească nr. 12 (decembrie) 1939, lipseşte însă din această ediţie, voită de autori Ťexhaustivăť. Lipseşte atît din ediţie, cît şi din bibliografia întocmită de cei doi autori.
Prima bibliografie a scrierilor lui Eugen Ionescu în limba română fusese făcută de Gelu Ionescu, autorul celui dintîi şi cel mai temeinic de pînă acum studiu despre Ťînceputurile literareť din România ale viitorului celebru dramaturg de limbă franceză. Devenite alergice la numele lui Eugen Ionescu/Eugčne Ionesco, autorităţile culturale comuniste au respins publicarea acestui studiu, care ar fi urmat să apară în 1973 - 1974, deşi în aceeaşi perioadă (1974) autorul său şi-a trecut doctoratul la Bucureşti cu o teză despre ... Eugen Ionescu. Exilat în Germania din 1982, Gelu Ionescu şi-a tipărit cartea, inclusiv bibliografia, în limba franceză, în 1989, la Heidelberg. Do
