Gruparea şi revista "Echinox" au dobândit o tradiţie considerabilă prin continuitate, coerenţă şi prestigiu. Din toamna lui 1968 până astăzi s-au scurs mai mult de 35 de ani de activitate, nu fără tensiuni, rupturi de nivel şi reformulări de proiect - unele fireşti, altele dramatice. Au fost sărbătoriţi şi aceştia, la timpul lor, cum au fost sărbătoriţi şi cei 25 de ani, în 1993, de la prima apariţie a revistei. O asemenea tradiţie solicită, fireşte, sinteze şi reevaluări periodice. Au apărut în 2003 două cărţi consacrate fenomenului echinoxist: una semnată de Petru Poantă (în Biblioteca "Apostrof"), alta de Nicolae Oprea (la Editura Dacia). De curând, în 2004, Ion Pop a realizat o antologie a poeziei echinoxiste, apărută la Editura Dacia. Se află în curs de apariţie şi alte astfel de bilanţuri, absolut necesare. Stratificările tradiţiei dau mişcări tectonice de reaşezare a plăcilor, adică a promoţiilor succesive.
La Cluj se discută din ce în ce mai mult în ultima vreme despre un nou volum (publicat de Editura Tritonic) consacrat fenomenului echinoxist: Dicţionar Echinox, A-Z. Perspectivă analitică, al cărui coordonator este Horea Poenar, actualul director al revistei, începând din 2001. Asistent la Facultatea clujeană de Litere, autor a două volume proprii - unul despre Cristian Popescu (Editura Aula, 2001), altul intitulat O plimbare de dimineaţă pe strada Servandoni. O teorie a atitudinii critice (Editura Limes, 2003) -, Horea Poenar a preluat conducerea revistei de la echipa Ştefan Borbely-Corin Braga, schimbând stilul publicistic al redacţiei dintr-unul academic, cu numere tematice foarte serioase, despre (de exemplu) vrăjitoria în Evul Mediu sau despre psihoistorie (şi despre multe alte teme), cu unul racordat la actualitatea imediată, foarte liber, uneori chiar prea degajat, cu simpatice, dar riscante, accente ludice. Diferenţa de conc