In urmatorul an si jumatate, se decide viitorul politic al Uniunii Europene. De solutionarea crizei institutionale prin care trece Uniunea depinde tipul organizatiei de state din care vom face parte incepand cu 2007.
Cand, dupa negocieri indelungate, s-au vazut cu semnaturile tuturor reprezentantilor statelor membre pe forma finala a proiectului Tratatului Constitutional, liderii Uniunii Europene nu au rasuflat usurati. Proba de foc, cea a ratificarii documentului de catre toate cele 25 de tari, abia acum urmeaza.
Situatia este delicata, de vreme ce presedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, isi manifesta public ingrijorarea. Sistemul de ratificare este diferit de la tara la tara.
Exista state europene in care rolul revine Parlamentului, exista state europene in care, optional, se poate organiza referendum, dar sunt si state in care votul popular este obligatoriu pentru adoptarea Constitutiei Europene. Acestea din urma sunt primele care ridica probleme.
Unele dintre ele sunt conduse de lideri eurosceptici, ale caror opinii pot influenta masele, unele tin cu indarjire la rolul lor de soprana in corul statelor membre, altele prezinta pur si simplu riscul ratarii exercitiului democratic, ca urmare a absenteismului popular la urne.
Aducerea electoratului la urne costa
Alaturi de Cehia – al carei presedinte se declara adversarul Tratatului Constitutional, considerandu-l ca stirbind suveranitatea tarii sale –, din grupul tarilor care organizeaza referendum fac parte Danemarca, Portugalia, Franta, Irlanda, Slovacia, Luxemburg, Polonia, Olanda, Spania si Marea Britanie.
In Belgia si Letonia, referndumul este optional, iar in restul tarilor membre decizia apartine Parlamentului. Determinarea cetatenilor sa vina la vot si sa se declare in favoarea unei Constitutii comune costa tarile membre.
