Dreptul la prostie

Fiindca le e peste puteri sa se inchipuie altundeva decat in centrul atentiei, desi mintea nu le-a produs pana acum nimic vrednic de luat in seama, cativa saraci cu duhul practica arta de a face valuri cu orice pret. Specia nu e noua, dar parca si-a sporit in vremea din urma tupeul, bizuit pe o stramba intelegere a democratiei, care ar consfinti si dreptul de a te amesteca acolo unde nu te pricepi. In spiritul acestei devastatoare iluzii, ce indreptateste bucataresele sa aiba pareri autorizate despre pictura si inamicii declarati ai igienei minimale sa aprecieze finetea sapunurilor, un poetastru cu mai multe premii comunale decat poezii a hotarat nu inainte de a fi facut proba deplinei inocente in privinta elementarelor norme de editare si a inaderentei funciare la istovitoarele exigente ale rationamentului logic, substituite prin aberatii presupuse a fi emblema spiritului postmodern sa zamisleasca o publicatie periodica. La Iasi, unde repetentii dau lectii de limba romaneasca, desenatorii de suruburi sunt specialisti in Eminescu, iar veleitarii isi ameninta concetatenii cu iminenta recunoastere printr-un meritat Premiu Nobel pentru literatura, o asemenea initiativa nu mira pe nimeni. Mai ales cand poarta un nume neaos, "Feed back", si se subintituleaza "revista de experiment literar", mod de a spune ca, in postmodernitate, flagranta absenta a talentului poate fi suplinita prin nazbatii care de care mai nastrusnice. Fiecare e liber sa-si cheltuiasca agoniseala cum crede de cuviinta, inclusiv pe "experimente literare". Tot asa cum si noi suntem liberi sa deplangem nedreapta risipire a padurilor pe maculatura si, lipsindu-ne mijloacele coercitive, sa ne vedem de treaba. Din pacate, al doilea numar al publicatiei cu pricina ne "abate (...) de la trebi", caci nu se multumeste sa colectioneze ciudatenii poreclite literatura, ci isi da