Va povesteam ieri sara de unu' Tatel Strambescu, mare prevatizat la Iasipon. Dupa ce-o cetit babele noastre, o inceput sa tot boscorodeasca di nu se mai opreau, nu alta. Cum noi santem tari de urechi, le-am aburit pe babele celea barfitoare sa ne spuna si noua care-i treaba. Si ne-o povestit babele o patanie di ne-o busat rasu'. Cica, pe cand era tanar si nelinistit, Tatel aista lucra pe un santier din Targu Beton si era un baietas timid si cuminti ca o fata mare, nu alta. Dar ave o nevasta tare hachitoasa. In timp ce el se strofoca sa devina herou al muncii socialiste, nevastuica asta vine zi di zi cu borcanu' di bors cu maliga raci si cu oala di galuste. Si se tot inerva Tatel ca nu voie sa chice di fraier si sa zaca lumea de el ca in timpul sarviciului sta la giugiuleli cu nevasta. Si avea un obicei Strambescu ista. O dat el di vreo cateva ori instructiuni la portar sa spuna la nevasta ca-i plecat de-n santer. Iar el iesea din campul muncii pe o borta facuta special de baietii care mai plecau pe sestache la cate-o cenzaca. Si iesea el prin borta asta, se tot scutura de praf si apoi venea trebos pe poarta santerului. Acolo se intalnea cu nevasta-sa, care-l astepta sfioasa precum Ana lu' Manole, numa' buna de pus in mortar pan' la tatisoare. Da' el o lua la flocait pe gheata fimeie ca de ce-l face de rasu' oamenilor de pe santier. Si l-o vazut un saf mai mare pe Tatel cum se strofoca s-o faca pe muiere sa nu mai vina la santier si l-o luat la impins vagoane pe tanarul engereras di nu i-o mai trebuit posmagi muieti. Da' ne-o spus babele celea barfitoare ca amu' nu mai este Tatel ceala di pi vremuri. Timiditatea i-o disparut ca-i mare om di afaceri. Da' cica simtul bortii tot i-o ramas. De-un parexampla, cum o facut el mare prevatezare de la Iasipon undeo luat activele si-o pasat la stat pasivele. Oare asta cu activul si pasivul are vreo legatura cu vre-un alt s