- Editorial - nr. 29 / 11 Februarie, 2005 Printr-un decret, domnul Gheorghe Flutur l-a numit consilier al ministrului Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale pe Matei Barbu, taran de 72 de ani din Lunguletu (Dambovita). Lui, taranului, gospodarului roman ii revine sarcina de a verifica modul in care se face acordarea subventiei de motorina, pentru lucrarile agricole in mai multe comune ale judetului, sa stea de vorba cu oamenii, sa le afle oful si sa-l informeze pe ministrul Gheorghe Flutur in legatura cu toate problemele ivite in lupta cu birocratia actuala. Numirea unui taran consilier al unui ministru, sa recunoastem, este o premiera in istoria guvernarilor de pe la noi. Cam de prea multa vreme maria-sa taranul, acel Mos Ion Roata din povestea cu Cuza Voda, cel care a dat numele tarii si al pamantului in existenta multimilenara a unui neam, este zadarnic asteptat in Sfatul Tarii. Din pacate, in Parlamentul Romaniei in perioada postdecembrista un Mos Ion Roata nu si-a gasit inca locul, dat la o parte fiind de toti mafiotii, coruptii, hotii si oportunistii, de ciocoimea vremurilor noi. "La vremuri noi, tot noi!" _ si-au zis imbuibatii, imbogatitii peste noapte, datatorii cu zel din coate, cataratorii, saritorii politici dintr-o barca in alta, "alpinistii" si traseistii pentru care el, cel cu pamantul intrat pentru totdeauna in crapaturile palmei, ramane, din pacate, nu cel cu blazonul nobletei, ca aura, ci acel napastuit, mereu asezat sub vesnicul chip al jignirii "domnilor", prin sintagma injurioasa: "Ma, tarane!". Prin aceasta lume smecherita pana la dementa vremurilor pe care le traim, aparatorul datinilor romanesti si al painii noastre cea de toate zilele, taranul roman, continua sa sufere din cauza nepasarii mai-marilor zilei. Calit prin rabdare si umilire, el a dobandit, prin timp, acel blazon identificandu-se cu destinele vesniciei romanesti nascute