- Social - nr. 29 / 11 Februarie, 2005 E Faurar si potcoavele din crivat la copitele cailor zapezii se prind cu solfegii de argint si chihlimbar, acum cand, inca, mai aluneca o zi, se mai sfarma un drum si mai pocneste un gand. Simt ca musteste soapta apei in pumnu-mi de zapada, da alung licuricii din creanga padurii si-astept sa fluiere trenu-n gara a paguba si radacini de timp pierdut prins de-un acar la bariera. N-am timp de rebus intelectual si grau incoltit pe hotar, dar parca mi-e dor de o mie de ani pace acum cand se mai vad urmele apei iesita din tatani si paduri rasturnate-n albastru de verde. Astept cu palmele-mi facute caus pe povarnisul de vise, la poarta inteleptului unde cheia de lemn marunteste zarul infinitului vers, iar tarca bate-n clanta, si bemoli si fa diezi, ascunsi de carii vechiului neam. E linistea plecata, iar inteleptul numara pietre de nea pentru templul de frunze al cheii. Si-astept ca soarele sa rasara dupa creasta cocosului, caci, am intrat in anul chinezesc, uitand de bezmetica, nebunatica, razboinica si imprevizibila maimuta, dorindu-ne linistea chiar impaunata uneori a celui stapan peste cardul de gaini. Si-atunci, a cata oara ma intreb retoric, anul acesta canta numai cocosul sau si gaina, pe ici, pe colo, prin casele…colaterale? MARIA DORINA PASCA - Social - nr. 29 / 11 Februarie, 2005 E Faurar si potcoavele din crivat la copitele cailor zapezii se prind cu solfegii de argint si chihlimbar, acum cand, inca, mai aluneca o zi, se mai sfarma un drum si mai pocneste un gand. Simt ca musteste soapta apei in pumnu-mi de zapada, da alung licuricii din creanga padurii si-astept sa fluiere trenu-n gara a paguba si radacini de timp pierdut prins de-un acar la bariera. N-am timp de rebus intelectual si grau incoltit pe hotar, dar parca mi-e dor de o mie de ani pace acum cand se mai vad urmele apei iesita din tatani si paduri rast