Se pare ca presedintele nu si-a fixat o agenda a prioritatilor. Daca ar fi existat, i-ar fi schimbat mai intii pe sefii serviciilor secrete.
Desi incepuse in forta si viteza – ma refer la rapiditatea alcatuirii guvernului si la introducerea masurilor de relaxare fiscala – noua Putere a inceput la fel de rapid sa gifiie, sa dea rateuri si sa manifeste ciudate contradictii interne.
Ma pune pe ginduri ca relaxarea fiscala a fost urmata, imediat, de noi poveri fiscale si de anuntate cresteri ale preturilor, nu doar la „bunatati“ precum alcoolul si tigarile, ci si la produse vitale, cu efect in lant, cum ar fi energia si combustibilii. Despre noile impozite, lovind unele in salariati, altele in patronate, nici nu mai vorbesc.
Nici despre disputele dintre ministrii Cabinetului ori dintre acestia si premier! De ce se intimpla asta? Mai intii, pentru ca, atunci cind s-a introdus relaxarea fiscala, nu erau deja gindite masuri compensatorii necesare refacerii echilibrului bugetar – si s-au ales solutiile cele mai la indemina.
In al doilea rind, pentru ca relaxarea fiscala trebuia insotita, cum spune programul de guvernare, de inasprirea legislatiei si a masurilor efective de diminuare a evaziunii.
Degeaba vorbeste dl Videanu despre generalizarea declaratiilor de avere – asta va trimite in ceata marea coruptie! –, degeaba ameninta premierul dascalii si medicii, aceste amenintari nu vor elimina nici evaziunea, nici previzibilul deficit bugetar! Aici, are dreptate si presedintele cind trage de urechi Guvernul.
Insa D-sa nu mai are dreptate atunci cind se amesteca in treburile partidelor, nici cind il lasa pe Nicolau fara telefon si, cu atit mai putin, cind vorbeste despre anticipate, fara sa realizeze ca risca sa-si paralizeze propriul Guvern inainte sa-si fi dat masura guvernarii. De altfel, impetuos cum il s
