Cazul Lavinia Sandru ar trebui sa le fie de invatatura tuturor celor care reprezinta acum noul val de oameni politici, tineri in special.
Toti tinerii care si-au inchipuit ca succesul in politica e totuna cu a pica in fund de admiratie la vederea sefului de partid au parte, in aceste zile, de un dus rece, sub care ar trebui sa stea, sa tremure putin si sa se trezeasca la realitate.
Excluderea tripletei Gusa-Pavelescu-Sandru din Partidul Democrat este oricind repetabila pentru toti cei care nu inteleg ca, intr-un partid, daca esti nou-venit si singurul tau atu este de a fi fost luat sub aripa ocrotitoare a liderului, orice pas gresit sau orice miscare in front te poate costa iesirea pe centura politicii.
Nu-i pling pe Cozmin Gusa si pe Aurelian Pavelescu; primul are suficienta abilitate si capital electoral pentru a-si reveni din knock-out-ul in care l-a lasat Traian Basescu, iar al doilea ar face bine sa profite de ocazie si sa-si piarda urma prin cabinetul lui de avocatura, pentru ca, oricum, valoarea lui ca om politic e egala cu zero. Ma revolta si ma intristeaza insa cazul Laviniei Sandru.
Dintre toti „bo-bocii“ cu care se lauda Traian Basescu in campania electorala, Lavinia Sandru mi s-a parut, prin prestatia pe care a avut-o, un model. Era dinamica, taioasa, sigura pe sine. Singurul lucru pe care i-l reprosam, in sinea mea, dupa fiecare aparitie televizata, era o nefireasca si exagerata adoratie pentru gesturile politice ale sefului de partid.
Nu stiu daca aceasta retorica era parte a unui plan de mediatizare, prin orice mijloace, a actualului presedinte al tarii, dar devenise aproape obsedanta invocarea numelui Traian Basescu in emisiunile TV la care participa domnisoara Sandru. Culmea ironiei, de aici i s-a si tras, de la prea mult Basescu in cuget si vorbiri.
De-acum, relatia Lavinia Sandr
