“Traian Basescu a incheiat luna de miere pe care a petrecut-o cu cea mai mare parte a presei. Ca sa fie mai clara optiunea sa, a decis ca a sosit momentul ca ziaristii sa fie dati jos din avion”. Aceste fraze au fost scrise de un ziarist, intr-o gazeta, intr-o zi. Nu are importanta nici de cine, nici unde, nici cind.
Pentru ca acelasi mesaj, ambalat in diverse culori de hirtie creponata, putea fi regasit, in ziua respectiva, in mai multe ziare din Romania.
Pe la inceputul anilor ‘90, presa de sport de la noi era bolnava de “sindromul sacoselor”. O intreaga generatie de cronicari, trecuta binisor de virsta pensionarii, se hranea din bunavointa complice a cluburilor. De la Bistrita, venerabilii gazetari se intorceau cu o jumatate de porc, riscind grave hernii cind tirau papornitele de la gara pina acasa.
Piatra Neamt era destinatia favorita a celor cu probleme de colesterol: gazdele moldave isi dadusera doctoratul in specialitati de pui. In fine, Galatiul era raiul adeptilor dictonului “Nici o masa fara peste!”.
Pe masura ce venerabilii gazetari capitulau biologic, unul cite unul, locul lor era luat de tineri. Doar ca si acei tineri erau atinsi, in scurt timp, de acelasi devastator “sindrom al sacoselor”. Visul lor nu mai era sa scrie o cronica la Dinamo-Steaua, ci sa prinda o deplasare la Bistrita, Piatra Neamt sau Galati.
Citeva kile de carne si un bilet de tren strecurat in palma, tocmai bun pentru a fi decontat la casieria ziarului, faceau minuni. Golurile din ofsaiduri de doi metri deveneau valabile, arbitrii hoti primeau calificative de la “bine” in sus, iar blaturile ordinare erau descrise drept “meciuri aprig disputate”.
Cercul vicios a fost spart de o mina de nebuni de la “Evenimentul zilei”, prin
‘93-’94. Lanturile minciunii au inceput sa se rupa. Si au cedat definitiv in 1997, cind in batalia pentru a
