Putini sunt cei care frecventeaza cluburile bucurestene de jazz. Cei care se simt acasa in subsolurile inguste, unde mesele inghesuite sunt lipite direct de cate o scena improvizata, pe care se face insa muzica adevarata si chiar foarte buna! Cu instrumentisti si solisti de exceptie, printre care se afla si cantareata Maria Raducanu. Comparata adesea cu Edith Piaf, Amalia Rodriguez si Cesaria Evora, Maria noastra ne incanta cu vocea si palmaresul ei de invidiat, care duce renumele tarii peste hotare.
"Imi place mai mult sa traiesc decat sa cant"
- In muzica romaneasca de azi, formata din grupuri si grupulete, si foarte rar din cantareti cu voce adevarata, glasul tau reprezinta o exceptie. Canti de mult?
- Nu pot spune ca a existat un anume moment, in care am descoperit ca am voce. Cantam de mica, intr-o casa in care toata lumea canta la fel de frumos, desi doar tata avea studii muzicale. Lucrurile au inceput sa devina serioase cand, dupa cativa ani de vioara, am descoperit chitara si faptul ca puteam inventa piese mai pe gustul meu decat ce ofereau radioul si televiziunea pe vremea aceea. Cred ca e foarte frumos sa traiesti in muzica, fara sa ai notiunea de datorie, fara sa te bata la cap parintii, referitor la viitorul tau de om onorabil... Pe mine nu ma punea nimeni sa stau zile si nopti cu chitara in brate, in bucataria casei de la Husi, si sa ma imbat cu sunete... Venea mama sau tata, dupa ore bune de triluri, si ma opreau, sa nu cumva sa mi se faca rau. Imi aduc aminte acele vremuri mai ales acum, cand fiica mea, de treisprezece ani, se pune pe studiat (e la chitara clasica, la Liceul de Muzica) si studiaza exact o ora si jumatate, pe ceas, isi face temele si trece la altceva, cu sentimentul ca si-a indeplinit misiunea. Oamenii sunt diferiti, evolueaza diferit, nu exista retete, nu exista fabrici de artisti. Momentul adevarului poate
