ISTORIA MEDICINEI Asclepios, medicul ridicat la rang de zeu in Antichitatea greaca, s-a nascut la Epidaur, loc cunoscut mai ales pentru vestitul teatru cu acustica impecabila. Epidaur era sanctuar, spital, casa de sanatate si bazar, dar si loc in care se dadeau spectacole. DANIELA SONTICA
O multime de schilozi, ciungi, ologi, orbi, epileptici si alti bolnavi dadeau aici navala spre a fi vindecati de zeul Asclepios si de oamenii lui, care erau pe jumatate preoti, pe jumatate infirmieri. Pelerinii erau gazduiti sub porticurile ionice care inconjurau templul. Dupa ce petreceau in rugaciune o noapte, erau dusi la fantana pentru a face baie, iar apoi diagnosticati. Acest ritual era binevenit, intrucat grecii nu prea se spalau. Nu se stie exact in ce constau procedurile, dar baile aveau un rol important. Un anume Diofant ii cere lui Asclepios ajutorul in boala sa de guta, numindu-l, dupa cum aflam dintr-o inscriptie de pe o stela din templul de la Epidaur, "zeu salvator". Din aceeasi sursa reiese ca Asclepios era pasionat de chirurgie, era cinstit, iar pe saraci ii vindeca si gratis.
Epoca de aur Abia in vremea lui Pericle (495-429 i.H.), considerata epoca de aur a Greciei, medicina exclude religia si miracolele.
Adevaratul intemeietor al medicinei este Hipocrat (460-377 i.H.), desi inaintea lui se facuse remarcat si Alcmeon, un discipol al lui Pitagora, caruia i se atribuie descoperirea trompei lui Eustachio si a nervului optic.
Tanarul Hipocrat a inceput prin a compila o lucrare care stabilea, pe baze de experiente, modul de diagnosticare. Scrierile acestea le-a strans in lucrarea "Corpus Hippocraticum", care a fost timp de 500 de ani textul de baza al practicii medicale. Intors din calatoriile sale prin lume, el a infiintat in Insula Cos o renumita scoala de medicina, unde a avut numerosi discipoli.
Corpul omului, spunea H
