Ma tot intreaba, cei ce s-au plictisit cu mine colonel, de ce nu sunt general. Unii, din breasla scriitorimii, fie m-au avansat ei, fie pun mana pe telefon sa-l certe pe nu stiu care lider de care, cred ei, depinde acordarea acelei demnitati militare sau... demilitarizate.
Ii linistesc pe toti, spunandu-le sincer ca nu-mi doresc acel grad din "n" motive. Iata cateva. Generalii isi autocenzureaza (si li se cenzureaza!) libertatea. Ei nu-si mai apartin aproape deloc. Mai mult, cel putin teoretic, sunt cu toate viciile reportate. In privinta calitatii (umane, profesionale, culturale, morale) unora dintre instelati, sunt de acord cu cei ce au observat ca stiinta de carte proportionala cu gradul le este exceptie, si confirm acest fapt fara nici o placere, stiut fiind ca generalii provin (cand provin, ca azi e posibil orice!) din colonei ca mine, dar mult mai tineri.
Raspunderea unui general (cel putin teoretic!) este foarte mare si nu prea imi da inima ghes sa primesc asemenea povara. (E drept ca si printre instelati exista multi care au doar grija unei hartii albe, unei masini negre, unui birou de big boss si cam atat, renumele lor de pe cartile de vizita impartite pompos celor cu care vin in contact fiind de experti sau consilieri, adica un fel de parcati!).
In acceptia mea, generalii sunt strategi, minti luminate, somitati care-si asuma rezolvarea unor crize majore, viata sau moartea unor puhoaie umane, victoria in incercari belicoase ori limite existentiale pentru ei si sutele de subordonati, nicidecum visatori, poeti ratati, pamfletari de doi bani si curajosi ai bombelor de presa care fac fas. Ca acest cartus. Pentru asa ceva sunt de ajuns si destui coloneii. Ma tot intreaba, cei ce s-au plictisit cu mine colonel, de ce nu sunt general. Unii, din breasla scriitorimii, fie m-au avansat ei, fie pun mana pe telefon sa-l certe pe nu stiu care lider de car
