- Diverse - nr. 30 / 14 Februarie, 2005 Cu siguranta, foarte putini isi pun intrebarea cam cat de amplu este volumul efortului depus pentru fabricarea unui banal cos de gunoi montat pe un stalp, la strada. Daca e acolo, e bine. Daca nu e, tot e bine, pare sa spuna majoritatea, fiindca, la urma urmei, locul resturilor tot pe trotuare este. Aceasta filozofie profunda ii anima pe unii fortosi, care traiesc cu convingerea ca, sigur, este aici vorba de un instrument de masurat forta fizica, pus la dispozitie din grija Primariei. Dar pana ca obiectele in discutie sa ajunga pe stalpi si sa-si confirme utilitatea este cale lunga si multa truda. Mai intai este vorba de proiectarea produsului, o munca inginereasca laborioasa, migaloasa prin care se stabilesc toate detaliile. Se pune la punct tehnologia de fabricatie, se trece la fabricarea prototipului, se fac testele de calitate si, cu toate examenele trecute, cosul de gunoi este propus pentru a fi lansat pe piata. Pana aici e vorba de antrenarea unui important numar de designeri, ingineri, tehnicieni, maistri, muncitori de diferite calificari. Apoi intra pe rol departamentul comercial, in speta de marketing, fiindca urmeaza o alta etapa costisitoare in care protagonisti sunt economistii, de promovare a produsului, prin reclame. Daca oferta este acceptata si agreata pe piata, intra in paine departamentele de aprovizionare - transport - desfacere. In acelasi timp, unitatea economica producatoare, pe baza comenzilor primite, trece serios la treaba, la fabricarea in serie a cosurilor de gunoi, se normeaza munca, se definitiveaza toate detaliile privind organizarea muncii. In acest fel, edilii urbei au prilejul sa achizitioneze numarul necesar de cosuri de gunoi, se intocmesc contracte, se fac plati. Se bucura si bancile, primesc si ele de lucru. Se stabilesc locurile de amplasare si in final acestea se monteaza pe stalpi. Dupa