CULTURA Inainte de â89, chiar se citea. Cu tot cu intedictiile si cu cenzura de rigoare, exista o adevarata industrie a cartilor date "pe sub mana" si citite pe nerasuflate, pe sub bancile de liceu si in pauzele prelungite de la serviciu, unde oricum te duceai mai mult ca sa ai de unde te-ntoarce.
MIRUNA MIHALCEA
SECURITATE. Inainte de â89, industria cartilor date pe sub mana era in floare Astazi nu se mai citeste la fel de mult. Sau poate se citeste, de ce s-arunc cu pietre⦠Cert e ca nu putini sunt cei care se plang ca cititul a devenit un lux. Dar nu e vorba de genul acela de lux, intelectual si elitist, cu care se rasfata, spiritual adica, oamenii cu scaun la cap. Nu e vorba nici de luxul brut, pur financiar. Nu vezi la tot pasul prea multi tarabagii, care fie vorba-ntre noi, numai de bani nu duc lipsa, vaitandu-se ca nu-si pot rupe vreo 200.000 pentru o carte buna. Pentru simplul motiv ca nu-i intereseaza achizitia unui astfel de produs. Decat poate doar ca decor. Si-atunci scot din buzunar chiar mai mult de cateva sute, mergand pe principiul "cu cat mai stufoasa si mai lucioasa cartea, cu atat mai bine". Si-atunci, vedeti, e vorba de omul "in general", care prefera sa dea 10.000 de lei pe-o revista de integrameâ¦
TROCUL CU CARTE. La polul opus realitatii infatisate mai sus se afla o poveste savuroasa (si cu nimic mai putin adevarata) pe care-am aflat-o de la criticul literar Dan C. Mihailescu. Zice-asa: "Un cunoscut de-al meu si-a anulat o datorie uriasa, de cativa ani de neplata, la ICRAL, cu trei carti: un Buzura (Refugii), un Breban (Drumul la zi la zid) si un Dumitru Popescu (Pumnul si palma)". Pe-atunci, cartile erau dorite. Cu atata patos, incat detronau cu usurinta un cartus de Kent, o sticla de whisky sau un parfum "de la mama lui". Inchipuiti-va, (rectific: Amintiti-va) cum cartea devenise obiect de troc. In
