Un recent sondaj arata faptul ca, in primele luni trecute din anul acesta, fostul partid de guvernamant, PSD, a scazut catastrofal in optiunile politice ale cetatenilor. Liderii sai sunt, de asemenea, pe o panta puternic descendenta.
Pierderea alegerilor, monumentala greseala a eliberarii lui Cozma, luptele si confuzia interna, vanatoarea cu ghinion a lui Nastase – toate acestea au adus atotputernicul partid de altadata intr-o deruta totala, intr-o pierdere de imagine tot mai accentuata din zi in zi.
Daca duminica urmatoare ar avea loc alegeri anticipate, PSD-ul ar pierde vreo jumatate din fotoliile de deputati si de senatori. La alegerile pentru postul de primar al Capitalei nu au nici urma unei sanse. Asa stand lucrurile, sa vedem ce solutii de redresare au gasit mintile luminate ale partidului.
Nu e greu sa le enumeri. Fiindca nu e greu sa numeri pana la unu. Ce reformare interna, ce curatare a pegrei imbogatitilor fara margini, ce schimbare de generatie? Dar unde va credeti, stimati tovarasi? Dimpotriva. La un partid unic, o solutie unica (pe care-o stim din alte vremuri): strangerea randurilor in jurul conducatorului iubit! Absolut nimic altceva.
Al cui partid este PSD-ul? Stiu si copiii: al lui Iliescu! Cine l-a condus spre atatea realizari si infaptuiri? Iliescu! Pe cine voteaza nevoiasii satelor si-ai alfabetului? Pe Iliescu, ca doar nu l-ar vota pe Nastase, cu pinacotecile lui! Pai? Atunci, mai incape loc de reflectii sau de autoevaluari? Sigur, le facem si pe-astea de ochii lumii, dar pana la urma tot la Iliescu ajungem.
Gabriel Garcia Marquez a scris candva o carte numita "Toamna patriarhului". V-o recomand cu caldura. Este vorba acolo despre tristetea cumplita a puterii. Despre faptul ca dictatorii sunt cei mai nefericiti oameni de pe pamant. Intreaga lor specie pare a suferi de un soi de melanco