Оn articolul "Dreptul la prostie" (cotidianul "Ziua de Iasi", anul VIII, nr. 2061/vineri, 11 februarie 2005), dl. Alexandru Dobrescu amendeaza cateva puncte de vedere despre Eminescu formulate de poetul Calin Vlasie si aparute оn nr. 2 al revistei Feed back. Оntrebarile adresate de noi poetului optzecist fac parte dintr-o ancheta literara despre actualitatea poetului national, care se va оntinde pe mai multe numere ale Feed back-ului si va angaja scriitori romani din toate generatiile. Ca si dl. Dobrescu, nu sunt nici оntr-un fel de acord cu afirmatiile lui Calin Vlasie, care vede оn Eminescu "un romantic оnghetat оn propria formula, care a оntarziat evolutia poeziei romane cu cel putin cincizeci de ani". Daca dl. Dobrescu ar fi citit atent editorialul "Batalia pentru locul doi" pe care-l semnez, si-ar fi dat lesne seama ca sunt оmpotriva demitizatorilor si detractorilor lui Eminescu, ca am publicat raspunsurile lui Vlasie dintr-un respect fata de regulile democratiei (оn cazul nostru ascultarea opiniei fara aplicarea cenzurii) si nu m-ar mai fi оnchipuit "оncremenind de admiratie dinaintea atator elucubratii". Repet: nu sunt de acord cu afirmatiile lui Calin Vlasie, asa cum nici cei de la postul de televiziune Antena 1, care difuzau acum cateva zile filmul Trianon, nu cred ca sunt de acord cu iredentistii maghiari. Dar dl. Dobrescu, critic ce n-a cutremurat pana la 58 de ani literatura romana cu cartuliile d-sale de foiletoane si cu o subtirica introducere оn opera lui Maiorescu, care n-a ostenit la scrierea vreunei istorii a literaturii ca George Calinescu sau Eugen Lovinescu, nu se opreste aici. Probabil dintr-o obisnuinta de a umple pagini pornind de la fleacuri, de a naste (prin cezariana) un elephantiasis epic, el оsi aroga dreptul de a jigni gesturi culturale si oameni atinsi de-atata vreme de blestemul poeziei cu usurinta epigonului descr