Masina doftoriceasca
Sta in natura umana incercarea de a ne distinge, de a iesi in evidenta. Acesta-i motivul pentru care ne punem masinile sa zbiere din claxoane, cand ne contopim destinul, la starea civila, cu vreo duduie, aceasta-i motivul pentru care ne pozam prin ziare, cand se intampla sa implinim o anumita varsta. Nimic mai firesc. Colegii nostri de planeta trebuie sa afle ca si noi sugem la tata eternului soare, ca nu suntem atat de anonimi pe cat parem.
Cu toata intelegerea pe care o manifest pentru nevoia umana de distingere, mi se intampla adesea sa raman cu gura cascata, ca un hipopotam la scalda. Mi se intampla sa ma incurc in itele comportamentului uman, la fel cum unor muste naive li se intampla sa-si incurce aripile in plasa unor paianjeni versati.
De pilda, am remarcat ca medicii obisnuiesc sa-si lipeasca de parbrizul masinii un abtibild, ilustrand o cruce rosie, doftoriceasca. Aceasta cruce-abtibild are misiunea de a aduce la cunostinta celorlalti participanti la traficul rutier ca nu le-a iesit in cale un automobil de rand, ci un automobil apartinand unui medic.
In pofida respectului etern pe care-l port halatelor albe, recunosc cinstit ca nu pricep rostul abtibildului respectiv. Cum trebuie sa procedeze participantii obisnuiti la trafic, atunci cand se intersecteaza cu o masina de medic? Trebuie sa traga pe dreapta, sa-si prezinte carnetele de sanatate sau sa-si pregateasca antebratele, pentru a li se lua tensiunea?
Iar politistilor ce le ramane de facut? Cumva sa-si ferfeniteze carnetele cu amenzi sau sa pregateasca un plic plin cu bancnote, ca la consultatie?
O sa-mi lipesc si eu pe parbrizul masinii un abtibild, semnificand o gramada de pietroaie. Prin asta, doresc sa sugerez ca meseria mea de baza e de geolog. Dar, tare ma tem ca politistii or sa ma confunde cu Emil Constantinescu ori cu Gelu Vo
