Adopţia unui căţel este, de cele mai multe ori, făcută sub presiunile celor mici, în grabă, fără prea multe întrebări, fără a mai căuta răspunsuri la întrebările existente, fără a mai consulta un medic de specialitate.
Vă propun astăzi un mic chestionar pentru cei care îşi doresc să îşi întregească familia cu un căţel.
1. Sunteţi siguri că pentru familia dumneavoastră un câine este cea mai bună alegere? Un animal este un membru cu drepturi depline. Nu este corectă şi nici indicată achiziţionarea de probă a unui animal, nu este corect să ne jucăm cu sentimentele unei fiinţe numai pe motiv că nu ştim cum e, că “am vrut să văd, dar nu am putu să mă acomodez cu părul!”. Când l-aţi achiziţionat nu aţi văzut că are păr? Este întrebarea care îmi stă pe limbă de fiecare dată când aud astfel de explicaţii. Sau, mai rău, “nu am ştiut că nu-i rasă curată”. Dar aţi rugat un doctor veterinar să vă însoţească?
2. Trebuie să vă întrebaţi dacă vârsta copilului este indicată pentru un “frate” patruped. Dacă copilul dumneavoastră are 5-6 ani, este indicat să amânaţi un pic achiziţionarea câinelui sau să vă orientaţi spre un animal adecvat acestei vârste fragede. Copii mici au tendinţa de a chinui animalele, cu inocenţă, e adevărat, dar tot chin se cheamă. Trebuie să fiţi conştienţi că nu toate rasele acceptă un astfel de tratament fără să riposteze. Şi de aici conflictul. Nu cred că veţi fi dispuşi să-l găsiţi pe adevăratul vinovat şi atunci cel pedepsit va fi căţelul, lucru perturbator şi dăunător atât pentru micuţul animal, cât şi pentru copil.
Dacă aveţi un copil mai mare, atunci problema de mai sus nu mai are nici o relevanţă, deoarece el este capabil să facă diferenţa dintre bine şi rău, sentimente şi senzaţii, îşi poate asuma responsabilitatea îngrijirii unui animal. Este bine de menţionat că prezenţa unui animal nu poate fi decât benefică pentru un cop
