Cistigarea alegerilor conduce la ocuparea posturilor, dar eficienta guvernarii nu se realizeaza printr-un mecanism automat. Intre putere si guvernare se deschide o fractura pe care, fie improvizatia, fie reforma structurala o poate umple.
Societatile contemporane sint din ce in ce mai putin guvernabile. Marea sfidare la adresa politicii actuale priveste capacitatea de a (re)concilia interesele divergente, din ce in ce mai numeroase, cu reperele eficientei administrative. Politica traditionala orientata spre preluarea pozitiilor de decizie nu mai reuseste sa asigure cadrul de actiune a administratiei.
Cistigarea alegerilor conduce la ocuparea posturilor, dar eficienta guvernarii nu se realizeaza printr-un mecanism automat. Intre putere si guvernare se deschide o fractura pe care fie improvizatia, fie reforma structurala o poate umple.
Cei care dupa decembrie 2004 au preluat institutiile nu au descoperit inca puterea. Desi au unele intuitii, preluarea puterii presupune o actiune sistematica fondata pe o viziune strategica, care, cel putin pentru moment, ramine neclara.
Intre timp, dupa ce surpriza electorala s-a consumat, adversarii, nu doar cei politici, ci mai ales ceilalti, proveniti din mediul economic pestrit al tranzitiei, experimenteaza noi mijloace de contraatac.
Guvernul condus de Calin Popescu Tariceanu, sprijinit de o majoritate parlamentara fragila, se complace intr-o formula politica lipsita de suport real: coalitia. Functionind doar in sedinta de Guvern ca institutie politica, Executivul are in rest o functie administrativa. Cind nu sint in sedinta, ministrii sint sefi de departamente, nu politicieni.
Promovarea politicilor publice depinde nu doar de stabilitatea coalitiei, ci si de calitatea echipelor. Desemnarea drept candidat al Aliantei D.A. pentru Primaria generala a lui Adriean V
